Scrierea critică și scrierea descriptivă

Care este diferența dintre scrierea descriptivă și scrierea critică?

Prin scrierea descriptivă nu dezvolți argumente, ci prezinți cadrul în care se poate dezvolta un argument. Reprezinți situația aşa cum este, fără a prezenta nicio analiză sau discuție.
Scrierea descriptivă este relativ simplă, dar poți cădea în capcana de a folosi foarte  multe cuvinte oferind doar descriere (şi nu uita că ai o limită de cuvinte la fiecare lucrare).

În textul descriptiv  prezinți, nu transformi  informații; raportezi idei, dar nu le analizezi în niciun fel mai departe. O lucrare academică nu se poate baza doar pe scrierea descriptivă.

Prin intermediul scrierii critice participi la dezbaterea academică și științifică. Trebuie să cântărești dovezile și argumentele altora și să contribui cu propriile tale argumente pentru a susține o teză. Astfel, trebuie să ții cont de următoarele aspecte:

  • să ai în vedere calitatea dovezilor și a argumentelor pe care le-ai citit;
  • să identifici aspectele cheie pe care le poți comenta (atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative);
  • să evaluezi relevanța și utilitatea acestora pentru lucrarea ta;
  • să identifici cât de bine pot fi integrate alte materiale în lucrarea ta.

Scrierea descriptivă

Scrierea descriptivă este necesară pentru a reda, de exemplu:

  • locul cercetării;
  • descrierea generală a literaturii de specialitate;
  • lista măsurătorilor efectuate;
  • calendarul cercetării;
  • relatarea detaliilor biografice ale unei personalități marcante din domeniul tău; 
  • un rezumat al istoriei care a condus la un anumit eveniment.

Scrierea critică

Ce este scrierea critică?

  • Un refuz clar și încrezător de a accepta concluziile altor autori înainte de a evalua argumentele și dovezile pe care le oferă;
  • Prezentare echilibrată a motivelor pentru care concluziile altor autori pot fi acceptate sau pot fi tratate cu prudență;
  • Prezentare clară a propriilor dovezi și argumente care să conducă la o concluzie personală;
  • Recunoașterea limitărilor în ceea ce privește propriile dovezi, argumente și concluzii.

Scrierea critică implică mai mult efort şi necesită dezvoltarea abilităților de gândire și lectură critică. A scrie în manieră critică implică un exercițiu de gândire precaută și chibzuită. Scrierea critică se bazează pe informațiile pe care le regăsim în literatura de specialitate și nu reprezintă o interpretare eronată sau ignorarea literaturii de specialitate. Prin urmare, scrierea critică se referă la a avea încredere să faci raționamente, manifestând în același timp modestie. Scrierea critică înseamnă și găsirea propriului stil, a propriei voci academice pentru a susține propriul punct de vedere.

Astfel, a scrie critic presupune:

  • abordarea a tuturor surselor de informare;
  • încredere în propria teză, dar nu aroganță;
  • raționament critic, dar nu depreciativ;
  • evaluarea atentă a lucrărilor publicate, nu selectare aleatorie;
  • evaluarea corectă a punctelor forte și a punctelor slabe ale ideilor altor persoane, fără prejudecăți;
  • aprecieri/ raționamente făcute pe baza unei analize detaliate și a dovezilor disponibile, nu afirmații fără susținere;
  • prezentarea unui punct de vedere personal, fără a brava;
  • prezentarea de concluzii și recomandări, recunoscând în același timp limitele lucrării.

Surse:

  • Wellington, J., Bathmaker, A.M., Hunt C., McCulloch, G, Sikes, P. (2005). Succeeding with your Doctorate. London: Sage Publications.
  • Academic Skills Centre, University of Leicester, diposnibil pe URL https://www2.le.ac.uk/offices/ld.