Nu specula cu privire la o serie de cazuri pornind de la un caz singular! Clișeele și stereotipurile sunt exemple de generalizări.
Exemple: „superficialitatea specifică americanilor”, „tinerii de azi nu mai citesc”, „Autoarea X apelează la intuiția sa tipic feminină”
Structura acestui tip de eroare este următoare: Dacă B vine după A, înseamnă că B decurge din A. Altfel spus, nu confunda corelația cu cauzalitatea.
Exemplu:
„Taxele de școlarizare de la Universitățile din România au crescut anul trecut cu 5%. Anul acesta, 20.000 de elevi au plecat să își continue studiile în străinătate. Din cauza creșterii taxelor, universitățile românești au pierdut 20.000 de studenți”.
Pentru a conferi credibilitate ideilor tale, nu e suficient să te bazezi pe reputația unei persoane care le împărtășește sau le-a enunțat la rândul ei. Ele trebuie în continuare dezvoltate și demonstrate.
Exemplu:
„După cum bine spunea Einstein, imaginația este mai importantă decât erudiția”.
Apelul la faptul că ideea pe care o lansezi este împărtășită de un număr mare de oameni.
Exemplu:
„70% dintre români cred că nu avem nevoie de literatură”.
O critică „ad hominem” vizează nu ideea asupra căreia ne oprim, ci persoana însăși (caracterul ei, alte idei enunțate de-a lungul timpului, practici care țin de viața privată ș.a.m.d.).
Exemplu:
„X susține că testarea pe animale a produselor cosmetice este o practică cu rezultate științifice imprecise, dar X folosește produse cosmetice testate pe animale. De aici decurge că afirmația făcută de X este falsă”.
„X face afirmația Y, dar X a făcut și afirmația Z, care e greșită, de unde rezultă că afirmația Y este greșită și ea”.
Se bazează pe ideea falacioasă conform căreia, dacă două obiecte/cazuri/fenomene împărtășesc anumite trăsături, ele sunt comparabile în toate caracteristicile lor.
Exemplu:
„Dacă, pentru a conduce, oamenii trebuie să dea un test, ar trebui să dea un test și înainte de a li se permite să facă copii”.