„Expunere scrisă, cu caracter publicistic, de amploare medie, care tratează, în mod original, o temă științifică clar definită”. Articolul este scris, de obicei, pentru a fi publicat ulterior într-o revistă de specialitate sau într-un volum colectiv. „Accentul cade pe interpretarea proprie a faptelor studiate, chiar dacă aceste fapte reprezintă și din punctul de vedere al materialului o noutate” (Vulpe 2002: 25).
Exemplu:
Gheorghe, Mihaela, 2015: „Construcţii (pseudo)scindate în limba română veche”, în I. Nedelcu & R. Zafiu (eds.), Variaţia lingvistică: probleme actuale, vol. I, Editura Universităţii din Bucureşti.
„Lucrare științifică de mari dimensiuni, rezultată din studierea, până în cele mai mici amănunte, a unui obiect al cunoașterii”. Tratarea este monografică, iar dimensiunile mari impun o structurare pe capitole. Modalitățile de publicare pot fi: carte independentă, culegere de studii (organizată tematic), ca studiu introductiv sau ca postafță a unei opere literare (Vulpe 2002: 26-27).
Exemple:
„Prezentare, mai mult sau mai puțin dezvoltată, de obicei la apariție, a unei scrieri literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. Definitorii pentru recenzie sunt caracterul critic și, în mai mică măsură, caracterul actual” (Vulpe 2002: 47).
Exemplu:
„Expunere succintă asupra unui subiect științific sau literar, bazată pe informația bibliografică. Valoarea unui referat se măsoară după bogăția informației și, mai ales, după sistematizarea acesteia.(…) Întinderea unui referat este variabilă, situându-se aproximativ între 3 și 10 pagini dactilografiate” (Vulpe 2002: 49).