„Candidatul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru slujbă.”
sau
„Candidatul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru slujbă. ?”
În primul enunț apare o greșeală lexico-semantică frecventă în limba română, numită accident semantic. Termenul „summum” este folosit greșit în primul enunț, acesta având sensul de „gradul cel mai înalt, punct maxim”. Utilizarea lui cu sensul de „sumă, sumedenie” este greșită și are drept cauză necunoașterea sensului acestui neologism. Prin urmare, cel de-al doilea enunț este corect, iar un exemplu în care cuvântul „summum” este folosit în mod corespunzător ar fi: „Pictorul a ajuns la un summum al calităților sale artistice.”
„Am fost fortuit să iau această decizie.”
sau
„Am fost martorul unui eveniment fortuit.”
Deși se aseamănă din punct de vedere formal cu termenul „forțat”, cuvântul „fortuit” are sensul de „neprevăzut, inopinat, întâmplător” (DEX 2009). Prin urmare, în primul enunț apare greșit întrebuințat, fiindu-i atribuit, în mod greșit, sensul de „obligat, silit, forțat”. Utilizarea corectă apare în cel de-al doilea enunț.
„De-a lungul timpului, am stabilit o legătură inextricabilă cu familia mea.”
sau
„În ultima perioadă, m-am confruntat cu o problemă inextricabilă.”
În virtutea unei asemănări formale cu verbul „a strica”, vorbitorii din limba română tind să utilizeze cuvântul „inextricabil” cu sensul de „(ceva) care nu poate fi stricat”, dar sensul corect este „foarte încurcat și complicat; de neînțeles, de nelămurit” (DEX 2009). În consecință, în primul enunț, termenul este folosit în mod greșit pentru a exprima ideea de legătură care nu poate fi stricată/distrusă (nu de legătură complicată, de neînțeles). Utilizarea corectă este în cel de-al doilea enunț, unde, într-adevăr, se poate presupune că este vorba despre o problemă încurcată, complicată.
„A făcut un gest salutar atunci când l-a ajutat pe bătrân să treacă strada.”
sau
„În situația grea în care se afla bolnavul, gestul medicului a fost salutar. ”
În primul enunț, cuvântul „salutar” este folosit cu înţelesul de „(gest) care merită să fie salutat”, întrucât vorbitorul identifică în prima parte a acestuia un termen care îi este cunoscut și pe care îl utilizează frecvent – salut. Necunoașterea sensului corect al acestui neologism conduce la o greșeală, termenul salutar neavând nimic în comun, din punct de vedere semantic, cu „de salutat”. Acesta înseamnă „folositor sănătății, vieții; salvator” (DEX 2009), fiind corect folosit în cel de-al doilea enunț sau în structuri precum: „tratament salutar”, „acțiune salutară”, „remediu salutar” etc.
„Nu s-a descoperit niciun tratament vindicativ pentru această boală grea.”
sau
„Am cunoscut un om care avea multe calități, dar era autoritar și vindicativ.”
Datorită apropierii formale și fonetice dintre cele două cuvinte – vindicativ și vindecător –, oamenii tind să le confunde și astfel ajung la contexte greșite, de tipul celui din primul exemplu, unde sensul este de „tratament care vindecă o boală”. Cu toate acestea, singurul sens înregistrat în dicționarele din limba română pentru neologismul „vindicativ” este „răzbunător”, sens care se actualizează în exemplul al doilea.