Idem sau Id. înseamnă „acelaşi autor” şi trimite la autorul menționat în nota imediat anterioară. Se foloseşte dacă numele autorului apare în note consecutive.
Exemplu:
1 Mircea Martin, Dicțiunea ideilor, Editura All, Bucureşti, 2010, p. 247.
2 Idem, Singura critică, Editura Cartea Românească, București, 2006, pp. 5-6.
Ibidem sau Ibid. înseamnă „în acelaşi loc” şi trimite la lucrarea şi pagina menționate în nota imediat anterioară; dacă referința este aceeaşi lucrare, dar la o pagină diferită, se menționează şi noul număr de pagină. Pentru că trimite la un titlu de operă, se scrie cu caractere cursive (italice). Se foloseşte dacă numele operei apare în note consecutive.
Exemplu:
1 Mircea Martin, Dicțiunea ideilor, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 5.
2 Ibidem, p. 8.
cit. sau loc. cit. înseamnă „opera citată” sau „locul citat”, se foloseşte dacă utilizarea lui idem, ibidem nu este posibilă (dacă trimiterile nu sunt consecutive).
Utilizarea acestei trimiteri este posibilă numai dacă notele nu conțin mai multe titluri ale aceluiaşi autor.
Exemplu:
1 Paul Cornea, Interpretare şi raționalitate, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 211.
2 Ibidem, p. 213.
3 Joseph Mitsuo Kitagawa, În căutarea unității. Istoria religioasă a omenirii, Traducere de Claudia Dumitriu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 14.
4 Paul Cornea, op. cit., p. 171.
apud înseamnă „după cum apare la” şi se utilizează pentru citatele preluate, adică trimit la un autor, operă, pagină citat(e) de un alt autor, operă, pagină care se află în bibliografie.
Exemplu:
1 Johann Wolfgang Goethe, Zur Farbenlehre, 1812, p. 439, apud Lucian Blaga, Experimentul şi spiritul matematic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 188.
cit. înseamnă „ediția citată” și se folosește pentru trimiteri neconsecutive la aceeași ediție a aceleiași cărți, pentru a nu relua toate informațiile bibliografice despre o carte deja menționată în cadrul notelor de subsol, în cazurile în care nu se poate folosi op. cit. (dacă notele conțin mai multe titluri ale aceluiași autor).
Exemplu:
1 Mircea Martin, Geometrie şi finețe, ediția a II-a, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004, p. 9.
2 Idem, Identificări, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1977, p. 47.
3 Idem, Geometrie și finețe, ed. cit., p. 11.
cf. sau V., respectiv v. şi înseamnă „vezi”, respectiv „vezi şi”
passim înseamnă „fără loc precizat, în trecere” şi trimite la lucrarea sau lucrările în care apare argumentul (ideea, conceptul) pe care îl susținem în text şi înseamnă că argumentul nu este precizat la o pagină anume. Nota va conține indicația după modelul general, dar în loc de numărul paginii apare passim.
Exemplu:
1 Mircea Martin, Geometrie şi finețe, ediția a II-a, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004, passim.
subl. aut. sau s.a. (sublinierea autorului), respectiv sau s. m. (sublinierea mea) sunt urmate de o liniuță de despărțire, după care apar inițialele celui care face sublinierea. Se introduc între paranteze în corpul textului (s.m. – R. I.) sau (s.a. – M.M.).
(sic!) se introduce în corpul textului dacă trebuie să cităm fragmente care conțin greşeli de gramatică, de exprimare, anacronisme, inexactități recunoscute etc.