Deși este utilizată frecvent, inclusiv în mediul academic, varianta de plural „seminarii” este incorectă, singura formă acceptată de DOOM 2 (2005) pentru a exprima pluralul substantivului „seminar” fiind „seminare”. Forma „seminarii” este învechită, iar cei doi i din finalul acestui cuvânt (care, de obicei, reprezintă o desinență de plural și un articol) nu au o justificare, din moment ce nu (mai) avem o variantă de singular seminariu.
Singura formă corectă înregistrată de DOOM 2 (2005) este serviciu, cu u final, indiferent dacă avem în vedere utilizarea termenului cu sensul de post, slujbă („Merg la serviciu în fiecare zi.”), de ajutor, sprijin („Prietena mea mi-a făcut un serviciu.”), de servă (sport) („Simona Halep e la serviciu.”) sau de vase („Mama avea un serviciu de porțelan”).
De asemenea, tot „serviciu” avem și în domeniul religios (serviciu credincios), militar (serviciu militar) sau sanitar (serviciu medical). Unii lingviști consideră că această greșeală se află la limita dintre lexic și fonetic, dar, oricum ar fi, rostirea (sau scrierea) „servici” este incorectă.
Deși a fost considerată la început o inovație inacceptabilă în limba română, forma „a concluziona” (cu sensul de „a încheia, a trage concluzii, (fam.) a încheia discuția” – DEX 2009) apare astăzi în tot mai multe dicționare, semn că aceasta tinde să fie sau chiar a fost acceptată.
Deocamdată însă, acest verb nu există „în mod oficial” în limba română literară, întrucât nu apare în DOOM, care înregistrează, în schimb, verbele „a conchide” și „a conclude”.
În ultima perioadă, verbul „a concluziona” (format pe teren românesc, de la „concluzie”) și-a extins posibilitățile de combinare, fiind folosit și cu subiecte inanimate „personificate”: „Studiul concluzionează că trei sferturi dintre utilizatorii de internet vizitează rețele sociale”. Într-un astfel de exemplu, verbul își extinde și sfera semantică, ajungând să nu mai însemne „a trage concluzii”, ci „a conține concluzii” (Dragomirescu & Nicolae 2011: 90-91).
Înainte de 2005, edițiile anterioare ale dicționarelor normative românești înregistrau ambele variante: „prim-ministrul”/„primul-ministru”. Probabil acesta este motivul pentru care mai este încă folosită și forma „primul-ministru”, deși a fost exclusă din DOOM 2 (2005).
De altfel, este destul de greu, chiar și pentru vorbitorii educați, să țină pasul cu toate modificările (lexicale și nu numai) și să își actualizeze vocabularul în funcțiile de noua normă (normă care se modifică periodic). Cu toate acestea, potrivit DOOM 2 (2005), în compusele cu elementul „prim” invariabil se articulează numai al doilea element: prim-ministrul, prim-procurorul, prim-balerina etc.