Citarea și parafrazarea

• pentru a argumenta propriile idei și pentru a conferi credibilitate lucrării;
• pentru a exemplifica diverse puncte de vedere asupra subiectului abordat;
• pentru a atrage atenția asupra unei perspective cu care ești de acord sau pe care o contrazici;
• pentru a sublinia o anumită idee (propoziție, frază sau fragment);
• pentru a te distanța de original și pentru a le transmite cititorilor faptul că ideea respectivă nu îți aparține.

Citarea presupune preluarea cuvânt cu cuvânt a unui paragraf dintr-o lucrare, cu precizarea clară a autorului, a anului și a paginii de la care a fost extras fragmentul.
Citatul trebuie să fie identic fragmentului original și trebuie marcat cu ghilimele.

Citează atunci când:
– Cuvintele folosite constituie ele însele probe care te ajută în argumentație
– Cuvintele îi aparțin unui cercetător influent care îți confirmă teza
– Cuvintele sunt deosebit de originale sau exprimă conceptele cheie ale lucrării într-un mod atât de convingător încât citatul poate da naștere unei discuții extinse
– Un anumit pasaj exprimă o viziune cu care nu ești de acord, dar pe care vrei să îl reproduci întocmai

Parafrazarea înseamnă preluarea unui fragment și redarea acestuia în termeni proprii. Și în cazul parafrazării trebuie precizată sursa (autor, an, pagină), dar nu sunt folosite ghilimelele

Rezumă  sau parafrazează  atunci când:
– Detaliile sunt irelevante
– Sursa nu este suficient de importantă pentru a-i dedica prea mult spațiu
– Poți formula ideea mai clar și mai concis decât autorul ei
– Când argumentația ta nu depinde de cuvintele în care au fost exprimate ideile

Indicarea sursei este obligatorie chiar dacă:

• folosești ghilimele pentru reproducerea unui fragment;
• ai înlocuit cuvintele unui autor cu sinonime;
• ai parafrazat complet o idee;
• ai folosit, în general, cuvintele și opiniile tale, dar ideile inițiale sunt ale altcuiva;
• ai menționat numele autorului în enunț.